Construirea unei cariere creative presupune ani de expunere la presiune, evaluare continuă și schimbare. Conversația de față urmărește parcursul unui profesionist care a traversat mai multe etape ale industriei de creație din România și care a ajuns să își redefinească raportarea la muncă și la propria energie creativă.
Invitatul acestui episod este Petru Cuciuc, art director cu experiență acumulată în agenții precum Leo Burnett, Papaya Advertising sau 23 Advertising, iar în prezent parte din echipa Amber, unul dintre cele mai mari studiouri de gaming din România. Drumul lui profesional pornește din zona artelor vizuale, trece prin advertising-ul anilor 2000 și ajunge într-o industrie unde procesele sunt mai lente, iar munca se întinde pe ani, nu pe campanii.
O parte consistentă a discuției este despre felul în care se formează meseria în lipsa unor repere locale. Petru vorbește despre începuturile publicității românești, despre improvizație și învățare prin încercare, dar și despre felul în care standardele s-au rafinat în timp. În acest context, apare una dintre ideile recurente ale episodului: relația cu feedback-ul și maturizarea necesară pentru a-l gestiona.
„Este foarte important să știi să primești un feedback și să dai un feedback.”
Petru Cuciuc
De aici, conversația se mută spre zona mai puțin vizibilă a muncii creative: frustrarea. Petru formulează o observație care revine de mai multe ori în dialog și care capătă greutate prin experiența acumulată în ani de lucru cu oameni și echipe.
„Am o teorie că constanta frustrărilor este aceeași, indiferent de motivul lor.”
Petru Cuciuc
Această idee deschide un segment amplu despre autocontrol și responsabilitatea personală pentru energia pe care o aduci într-un proiect sau într-o echipă. Petru explică felul în care frustrarea consumă resurse și blochează construcția pe termen lung, mai ales atunci când cineva ajunge într-o poziție de lider.
„Trebuie să știi să te autocontrolezi și să te automotivezi, pentru că zona aceasta de frustrare, în mod normal, este o zonă extrem de distructivă. Toată energia ta se va concentra către acea frustrare și nu vei construi în continuare. De aceea, lucrurile trebuie lăsate la un moment dat să se așeze și tu să cauți soluții și să te automotivezi, să cauți motive să mergi mai departe.”
Petru Cuciuc
Spre final, discuția ajunge într-o zonă mai personală, legată de alegeri făcute târziu în carieră. După ani de presiune, deadline-uri și așteptări, Petru descrie momentul în care a decis să își schimbe raportarea la muncă și să recâștige bucuria de a lucra.
Un reper cultural menționat în conversație este romanul 1984 de George Orwell, readus în atenție ca exercițiu de înțelegere a modului în care gândim, reacționăm și filtrăm realitatea. Cartea apare aici mai puțin ca recomandare literară și mai mult ca oglindă pentru mecanismele interioare care ne influențează deciziile zilnice.
Episodul rămâne o reflecție despre meserie, timp și maturizare. Despre ce se adună în timp și despre ce merită păstrat atunci când schimbi industria, rolul sau perspectiva. Conversația lasă spațiu pentru o întrebare care revine constant: cum alegem să trăim munca pe termen lung.
Ideile principale
- Experiența se clarifică atunci când privești parcursul ca pe o succesiune de etape. Ai perioade rapide, perioade lente și ani care te împing în zone noi. Când privești în urmă, apare direcția. Iar direcția se conturează abia după ce treci prin mai multe cicluri de lucru, oameni și proiecte. Acceptă ritmul fiecărei etape și folosește-o ca pe un reper pentru următoarea.
- Feedback-ul devine util când îl tratezi ca pe un exercițiu de învățare, nu ca pe o judecată. E o abilitate care se rafinează în timp. Atunci când îl primești, păstrezi calmul și cauți ideea utilă din spatele cuvintelor. Când îl oferi, te pui în locul celuilalt și formulezi lucrurile astfel încât să deschidă spațiu, nu să îl închidă. Așa crești relațiile și proiectele.
- Frustrarea consumă energie atunci când o lași să se amplifice. E o reacție firească, dar nu e un loc bun în care să rămâi. Te ajuți mai mult când observi momentul în care apare, îl lași să se liniștească și cauți acțiuni mici care te scot din blocaj. Energia pe care o recuperezi devine motor pentru următoarele decizii.
- Motivația pe termen lung vine din interior, nu din context. Jobul, echipa sau proiectele pot aduce presiune, dar nu îți pot construi starea de echilibru. O găsești când înveți să te ridici după perioade grele, să reiei lucrurile cu mintea limpede și să cauți sens în munca ta. Devine un obicei și se transmite și celor din jur.
- Alegerea de a fi bine cu tine schimbă modul în care lucrezi. Când vrei să te bucuri de muncă, începi să vezi altfel oamenii, ritmul și provocările. Creezi spațiu pentru cooperare, pentru idei și pentru umor. Iar asta se simte în tot ce construiești, pentru că rezultatul vine din starea cu care intri în fiecare zi.