Calea ca să-ți atingi mai bine potențialul și să nu pierzi bucuria drumului, cu Mihaela Feodorof

Există conversații care deschid spațiu pentru a ne uita mai atent la felul în care lucrăm cu oamenii, cu alegerile lor și cu drumul profesional pe termen lung. Episodul acesta pornește de la ideea că performanța, dezvoltarea și direcția se construiesc în timp, prin atenție și potrivire, nu prin grabă sau presiune. Discuția explorează ce înseamnă să creezi contexte în care oamenii, fie copii sau adulți, pot crește în acord cu ceea ce sunt.

Invitata acestui episod este Mihaela Feodorof, fondatoarea YourWay și PerformanceWay, două linii de business care lucrează cu potențialul uman, în etape diferite de viață. Cu o experiență lungă în resurse umane și consultanță, Mihaela a construit un parcurs care leagă evaluarea cognitivă a copiilor de coaching-ul și consilierea de carieră pentru adulți și organizații. În spatele acestor proiecte se află o viziune coerentă despre potrivire, dezvoltare și responsabilitate personală.

În conversație apare frecvent ideea răbdării ca element care susține orice construcție solidă. Răbdarea devine aici un mod de a așeza lucrurile, pas cu pas, fără a forța rezultate premature. Mihaela vorbește despre ea dintr-o perspectivă practică, legată de munca zilnică:

„să ai răbdare, dar răbdare cu majuscule, și cu pauze între litere.”

Mihaela Feodorof

Un alt fir al discuției este relația cu propriile decizii și cu încrederea în sine. Experiența acumulată în timp aduce o formă de luciditate, mai ales în momentele în care planurile se schimbă sau contextul devine instabil.

„Să mă încred în mine însumi. Punct.”

Mihaela Feodorof

este una dintre formulările care surprind această poziționare asumată, fără explicații suplimentare.

Parcursul antreprenorial al Mihaelei este povestit ca o succesiune de alegeri făcute cu atenție la oameni și la context. Un fragment din discuție surprinde acest moment de tranziție și reflecție:

„Și, la momentul acela n-am găsit persoana și m-am întors către mine. M-am uitat în oglindă și mi-am spus:
«Ei, acum să te văd, Mihaela, ce faci? Pentru că dacă tot vrei o schimbare, probabil că a venit momentul să o faci pe cea mai mare cu putință, aceea de a-ți fi propriul tău angajator și de a-ți lua jucăriile, cum se spune, și de a-ți pregăti propriul tău teren de joacă. Modul în care o să îți pui serviciile la dispoziția clienților, să-ți definești piața și clienții. Cine sunt ei? Cum sunt ei? Unde îi găsești? Câți ani au?»
Și uite așa a început povestea.”

Mihaela Feodorof

Discuția atinge și felul în care evaluarea și dezvoltarea pot începe foarte devreme, chiar din copilărie, atunci când mediul este ales cu grijă. Ideea de a crea contexte potrivite revine constant, atât în lucrul cu copiii, cât și în cel cu adulții care își regândesc traseul profesional sau rolul într-o organizație.

În final, conversația se leagă firesc de lecturi care au susținut aceste reflecții. Mihaela menționează cartea „Elefantul și puricele” de Charles Handy, ca reper într-o perioadă de reorganizare personală și profesională. Este o carte care explorează conceptul de flexibilitate și adaptabilitate în lumea afacerilor și a carierei. Autorul folosește metaforele elefantului și puricelui pentru a ilustra diferența dintre organizațiile mari, stabile și greu de manevrat (elefantul) și cele mici, rapide și flexibile (puricele). Cartea oferă perspectiva că, într-o lume în continuă schimbare, succesul vine celor care pot să își adapteze rapid strategiile și să răspundă la provocări.

Episodul de astăzi rămâne o invitație la observație și răbdare, la a construi în acord cu propriul mod de a funcționa, într-un dialog constant cu realitatea din jur. 

Ideile principale

1. Răbdarea îți așază drumul. Când intri într-o tranziție profesională sau pornești pe cont propriu, tentația e să vrei rezultate rapide. Ai mai mult control când accepți ritmul firesc al lucrurilor și construiești consecvent, fără să te grăbești să tragi concluzii. Răbdarea te ajută să vezi mai limpede, să nu abandonezi atunci când apar blocaje și să îți dai timp pentru ca oportunitățile reale să se contureze.
2. Încrederea în tine e fundația oricărei decizii bune. În momentele în care planurile se schimbă sau contextul nu te sprijină, ajută să revii la propriile competențe și la ce ai acumulat deja. Când îți acorzi acest credit, devii mai stabil în alegeri și mai puțin dependent de validarea celorlalți. Îți clarifici direcția și te așezi într-un ritm al tău, fără presiunea de a demonstra ceva imediat.
3. E important să nu renunți prea repede. Multe proiecte capătă sens abia după o perioadă în care pare că nu se mișcă nimic. Persistența nu înseamnă încăpățânare, ci disponibilitate de a rămâne în joc suficient cât să vezi efectele efortului tău. Când lași timpul să lucreze împreună cu tine, apar și rezultate pe care nu le-ai fi putut anticipa la început.
4. Simplitatea unui nou început poate deschide oportunități. Dacă ai pierde totul, experiența rămâne resursa care te ajută să reconstruiești. E mai ușor să repornești când știi deja cum funcționează drumul și ce capcane să eviți. Claritatea acumulată în timp devine un avantaj real și îți permite să revii la miezul a ceea ce știi că funcționează pentru tine.
5. Fiecare întâlnire poate deveni o nouă direcție. Relațiile profesionale nu sunt doar contacte în agendă. Contează felul în care intri în dialog, deschiderea cu care întâmpini oamenii și modul în care creezi colaborări naturale. Când abordezi lucrurile astfel, ajungi mai rapid la cei cu care poți lucra bine și la proiecte care se potrivesc cu felul tău de a construi.