Felul în care învățăm să luăm decizii începe mult înainte de primul job, primul salariu sau prima afacere. În copilărie învățăm ce credem despre bani, câtă libertate ne acordăm atunci când avem o idee, cum reacționăm când greșim și câtă încredere avem în propria capacitate de a construi ceva.
Educația antreprenorială pentru copii pornește tocmai de aici: de la formarea unor deprinderi care vor rămâne utile indiferent de profesia pe care copilul o va alege mai târziu.
În conversația mea cu Bogdan Cotiso Nistorică vorbim despre Kidprenor, un program online de educație antreprenorială și financiară destinat copiilor între șase și doisprezece ani. Programul a fost adus din Statele Unite și adaptat pentru România. Bogdan este antreprenor de peste zece ani și spune că experiența lui l-a făcut să se gândească tot mai mult la ceea ce ar fi fost util să învețe de la o vârstă mult mai mică.
„Și mi-am dat seama că toate aceste probleme vin din educația timpurie, din faptul că în momentul în care eram copil, am primit niște limitări, fie din partea părinților, fie din partea profesorilor, fie din partea societății.”
Bogdan Cotiso Nistorică
Pornim de aici și discutăm despre diferența pe care o face expunerea timpurie la idei precum planificarea, comunicarea, colaborarea, administrarea banilor și transformarea unei pasiuni într-un proiect. La șapte sau zece ani, toate acestea arată foarte diferit față de felul în care le întâlnim ca adulți. Copilul se joacă, desenează, încearcă o idee, vorbește despre ea, primește feedback și încearcă din nou. În timp, procesul devine familiar.
Bogdan vorbește și despre propria experiență de antreprenor și despre anii în care a construit bazându-se mult pe instinct. Din perspectiva lui, educația timpurie îi oferă copilului ocazia să exerseze alegerile într-o perioadă în care costul unei greșeli este mic. O idee de afacere făcută la opt ani valorează și prin experiența acumulată în jurul ei: copilul descoperă cum transformă o idee într-un plan, cum vorbește despre ceea ce face și cum reacționează când rezultatul diferă de așteptări.
„Practic, noi îi punem pe copii să se limiteze la limitările noastre și în momentul în care noi îi limităm la ceea ce știm noi că se poate, practic noi facem, creăm niște copii fidele, cărora o să le fie mult mai greu să se depășească, să depășească limitele pe care noi le trasăm în mințile lor.”
Bogdan Cotiso Nistorică
O parte consistentă a conversației este dedicată felului în care arată experiența Kidprenor. Copiii primesc materiale digitale, cartea „Kidprenor: Antreprenori mici cu idei mari”, un caiet de lucru, materiale audio și video și participă la întâlniri online. Exercițiile îi duc treptat spre construirea propriului plan de afaceri. În discuțiile săptămânale își prezintă ideile, ascultă ideile celorlalți și primesc feedback.
Apar și exemplele copiilor care au început deja să experimenteze. David și-a deschis un stand de fructe și lucrează la o idee de închiriere de Lego. Răzvan proiectează seturi Lego personalizate și pregătește singur instrucțiunile. Natalia, la șapte ani, lucrează la o idee legată de îngrijirea pisicilor. Lara explorează quilling-ul, iar Daria își dezvoltă creațiile manga. Rezultatul financiar rămâne o parte a exercițiului. Experiența acumulată de copil prin trecerea de la idee la acțiune are valoare pe termen lung.
Discutăm și despre relația dintre antreprenoriat și comunitate. În program apar etica în afaceri, responsabilitatea pentru propriile decizii, comunicarea și ideea de a crea valoare pentru cei din jur. Copiii sunt încurajați să privească banii ca pe rezultatul unui schimb în care ceea ce construiesc rezolvă o problemă sau oferă ceva util altcuiva. Perspectiva schimbă conversația despre antreprenoriat și o mută mai aproape de viața de zi cu zi.
Spre final ajungem la ceea ce se întâmplă atunci când copiii au ocazia să testeze devreme. Până la douăzeci de ani, un tânăr care a început la opt sau zece ani să construiască mici proiecte poate avea deja ani de încercări, greșeli și experiențe. A învățat cum arată o idee care funcționează, ce face atunci când una eșuează și cum își adaptează planul.
Episodul este, de fapt, o conversație despre ce alegem să punem în mâinile copiilor cât încă au libertatea de a experimenta. Antreprenoriatul devine aici un teren de antrenament pentru decizii, inițiativă, relația cu banii și capacitatea de a transforma o idee într-o acțiune. Iar întrebarea care rămâne pentru părinți este simplă: ce ar deveni firesc pentru un copil la douăzeci de ani dacă ar începe să exerseze toate lucrurile acestea de la opt?
Ideile principale
- Educația financiară începe înainte să apară primii bani câștigați. Felul în care înveți de mic să privești banii, munca și valoarea pe care o oferi îți influențează alegerile de mai târziu. Dacă exersezi devreme planificarea și administrarea resurselor, aceste lucruri devin familiare. Ajungi să înțelegi mai ușor legătura dintre o idee, ceea ce oferi celorlalți și recompensa pe care o primești.
- Ai grijă să nu transformi propriile limite în limitele copilului tău. Experiența ta îți spune ce ai văzut până acum și ce ai ajuns să consideri realizabil. Un copil pornește din alt loc. Când îi lași spațiu să exploreze idei și îl încurajezi să vadă singur unde duc, îi oferi ocazia să își construiască propriile repere și să descopere variante pe care tu poate că nu le-ai întâlnit.
- Înveți mai repede când ai voie să experimentezi. O idee mică pusă în practică la opt sau zece ani poate deveni un exercițiu foarte bun. Înveți să faci un plan, să vorbești despre ceea ce vrei să construiești, să ceri păreri și să ajustezi ceea ce faci. Greșelile făcute devreme au costuri reduse și îți oferă experiență pe care o vei folosi ani întregi.
- O pasiune devine mai utilă când înveți să creezi valoare prin ea. Întrebarea bună este ce ai putea face cu ceea ce îți place astfel încât să fie util și altcuiva. Fotografia, desenul, Lego sau grija pentru animale pot deveni proiecte prin care înveți cum funcționează inițiativa. Antreprenoriatul începe astfel cu observarea unei nevoi și construirea unei soluții.
- Comunicarea îți îmbunătățește ideile. Când vorbești cu alți oameni, le ceri părerea și îi asculți, descoperi lucruri pe care singur le-ai fi ratat. O idee se dezvoltă prin contactul cu alte perspective. Același proces te ajută să explici mai bine ceea ce faci și să înțelegi mai bine oamenii pentru care construiești.