Uneori, un proiect care pare mult peste nivelul nostru actual începe cu o întrebare foarte simplă: oare aș putea să fac asta? De aici a pornit și traseul lui Andrei Gligor în alergare. În 2010 trecea prin recuperarea după o accidentare la schi. Un an mai târziu alerga primul maraton, la Atena. Au urmat alte maratoane, triatlon, Half Ironman, Ironman și două participări la Marathon des Sables. În momentul conversației noastre, se pregătea pentru un proiect întins pe trei ani: șapte ultramaratoane în șapte deșerturi, pe șapte continente.
Andrei lucrează în IT, la Oracle, iar sportul a crescut în paralel cu viața lui profesională. Povestea lui devine interesantă tocmai prin distanța dintre punctul de plecare și ceea ce a ajuns să facă. Înainte de 2011 nu alerga. După accidentare, a început un program de pregătire de șapte luni, în care a acumulat aproximativ 3.000 de kilometri. Experiența primului maraton i-a schimbat apoi perspectiva asupra lucrurilor pe care corpul și mintea lui le puteau duce.
O parte consistentă a conversației este despre pregătire. În sporturile de anduranță, entuziasmul te ajută să începi, iar progresul vine din luni și ani de muncă repetată. Andrei vorbește despre nutriție, recuperare, echipament și despre nevoia de a testa în antrenament ceea ce vei folosi în cursă. Experiențele lui includ și alegeri care l-au costat: de la blocarea musculaturii în primele maratoane până la o cursă montană pentru care antrenamentul pe asfalt s-a dovedit insuficient.
„Dacă vrei să te antrenezi pentru sau să participi la, la orice fel de cursă, antrenează-te în condiții specifice pentru cursa respectivă. Dacă e o cursă montană, încearcă să te duci să-ți faci antrenamente la munte sau antrenamente cu pante sau cu scări și așa mai departe. Dacă e o cursă la o temperatură ridicată, încearcă cât de mult să simulezi condițiile din, din cursa respectivă în antrenamente. Și o altă chestie, cu cât antrenamentele sunt mai dificile, cu atât în cursă ți se va părea mai ușor.”
Andrei Gligor
Ideea se transferă ușor din sport către proiectele profesionale și personale. Pregătirea devine mai utilă atunci când seamănă cu situația pentru care te pregătești. Andrei și-a construit programul pentru următoarele opt luni pornind tocmai de aici. Aleargă câte 15 kilometri de luni până vineri și adaugă antrenamente de forță pentru spate, fiindcă în deșert va trebui să alerge zile întregi cu rucsacul și echipamentul necesar supraviețuirii.
Discutăm și despre momentele în care planul se lovește de realitate. În timpul Marathon des Sables, la temperaturi care ajungeau la peste 50 de grade, Andrei a rămas fără apă între două puncte de alimentare. Mai avea aproximativ cinci kilometri și două dune de trecut. S-a așezat pe o piatră și, pentru o perioadă, corpul a încetat să mai răspundă așa cum se aștepta. Experiența l-a făcut să înțeleagă cât de mult contează pregătirea logistică într-un proiect în care marja de eroare devine foarte mică.
O altă parte a episodului privește relația dintre un obiectiv personal și comunitatea din jurul lui. Din 2012, Andrei și-a asociat cursele cu diferite cauze umanitare și a strâns aproximativ 30.000 de euro. A susținut organizații precum Inima Copiilor, Hospice și Pădurea Copiilor. A descoperit în timp că legătura cu oamenii care urmăresc proiectul îi oferă și lui energie în etapele dificile.
„Pe mine ce m-a ajutat în a ajunge la oameni cu mesajul meu a fost sinceritatea, care până la urmă a fost cumva mai bună decât orice fel de strategie de, de fundraising.”
Andrei Gligor
Fundraisingul și sponsorizările apar astfel ca două componente diferite ale proiectului. Participarea la asemenea curse presupune costuri mari. Circuitul celor șapte ultramaratoane ajunge la peste 30.000 de euro, iar partenerii îi permit să ajungă la start. În paralel, banii strânși pentru cauzele susținute merg către organizațiile cu care a ales să se asocieze. Pentru el contează să vadă ce se întâmplă cu fondurile și să poată vorbi oamenilor despre proiecte în care are încredere.
În episod apare și „Ultramaratonistul”, cartea lui Dean Karnazes, pe care Andrei spune că a citit-o pe nerăsuflate. Menționează și „Născut pentru a alerga”, o altă carte cunoscută în lumea alergării. Lecturile completează experiența acumulată în curse și oferă o perspectivă asupra felului în care alți oameni și-au construit relația cu sportul de anduranță.
Spre final ajungem la diferența dintre dorință și munca pe care suntem dispuși să o punem în spatele ei. După cinci ani de alergare, Andrei privește în urmă la distanța dintre omul care se întreba dacă ar putea termina un maraton și sportivul care își planifica șapte ultramaratoane prin deșerturile lumii.
„Dacă într-adevăr vrei cu tot dinadinsul să realizezi, să realizezi un lucru, îl vizualizezi și într-adevăr îți pui toate resursele la dispoziție și muncești pentru el, se realizează în final și am văzut-o pe pielea mea.”
Andrei Gligor
Episodul este despre alergare și ultramaratoane, iar ideile merg mai departe de sport: cum construiești treptat capacitatea de a face lucruri care astăzi par prea mari, cum testezi înainte de momentul în care miza crește și cum transformi un proiect personal într-unul care ajunge să îi ajute și pe alții.
Ideile principale
- Lucrurile mari se construiesc treptat. Când îți alegi un obiectiv care pare mult peste nivelul tău actual, distanța dintre punctul de plecare și rezultat se acoperă prin pregătire constantă. Începi de unde ești, acumulezi experiență și crești dificultatea în timp. Un proiect de câțiva ani devine gestionabil atunci când îl împarți în etape și îți concentrezi energia asupra următorului pas.
- Pregătește-te în condiții apropiate de realitate. Dacă urmează să faci ceva dificil, antrenamentul tău ar trebui să semene cât mai mult cu situația pe care o vei întâlni. Pentru o cursă montană ai nevoie de pante și munte, iar pentru temperaturi ridicate ai nevoie de adaptare la căldură. Același principiu funcționează și profesional: exersează abilitățile în contexte cât mai apropiate de cele în care va trebui să le folosești.
- Testează înainte să crească miza. Alimentația, echipamentul și strategia de efort trebuie încercate în perioada de pregătire. Ceea ce funcționează pentru altcineva s-ar putea să funcționeze diferit pentru tine. Recomandările îți oferă un punct de plecare, iar experiența îți arată ce ți se potrivește. Cu cât afli mai devreme unde apar problemele, cu atât ai mai mult timp să ajustezi.
- Resursele tale fac parte din pregătire. Efortul susținut cere energie, recuperare și atenție la corp. Când consumi constant mai mult decât refaci, performanța începe să scadă. Ideea se aplică și în afara sportului. Un proiect solicitant cere să îți gestionezi timpul și capacitatea de efort pe termen lung. Continuitatea depinde de felul în care îți dozezi resursele pe parcurs.
- Dorința are nevoie de muncă susținută. Vizualizarea unui rezultat îți oferă o direcție, iar progresul apare când pui resurse și efort în spatele acelei direcții. Obiectivele care astăzi par foarte îndepărtate devin accesibile prin acumulări repetate. Uită-te mai puțin la distanța totală și mai mult la ceea ce ai de făcut astăzi, apoi repetă procesul suficient de mult.